22 februarie 2007

ECONOMIE APLICATĂ PENTRU TINERI

Ne putem întreba de ce Germania, în anul 1960, la 15 ani după război, avea un nivel de dezvoltare socială, economică şi politică de invidiat, iar Romania, la 16 ani după revoluţie, încă nu s-a hotărât dacă înainte de aceasta era mai bine sau mai rău decât acum? De ce unele ţări reuşesc să se dezvolte, să-şi rezolve problemele, în timp ce altele par prinse în aceeaşi mocirlă politică, la nesfârşit? Dintre explicaţiile disponibile, mai importante par a fi două, pe care vom încerca să le prezentăm pe scurt.


Prima explicaţie se bazează pe o teorie abstractă, de tip general. Această teorie, bine prezentată de Popper în Societatea deschisă şi duşmanii ei [1], consideră că există două atitudini ale oamenilor faţă de problemele politice, adică în legătură cu deciziile de interes public: una dintre ele este centrată pe individ, iar cealaltă pe colectivitate. Cea bazată pe individ încurajează dezbaterile raţionale înaintea luării deciziei politice; cea bazată pe colectivitate încurajează apariţia unui om puternic, care ştie mai bine ce trebuie făcut, şi care dobândeşte puterea de a lua decizii politice fără să dea explicaţii. Cea bazată pe individ acordă atenţie drepturilor şi intereselor indivizilor, cea bazată pe colectivitate acordă precedenţă intereselor de grup asupra celor individuale. În timp ce prima se bazează pe reguli şi legi cunoscute de toţi şi care pot fi îmbunătăţite pas cu pas, învăţînd şi corectând greşelile inerente, a doua se caracterizează prin decizii mai mult sau mai puţin haotice, fără feedback de la beneficiarii măsurilor politice şi poate genera decizii importante mult mai rapid decât în prima formulă. Sigur că acestea sunt doar tendinţe, care se arată importante în lumea de astăzi, şi niciodată nu se găsesc într-o societate în mod pur, ci întotdeauna se află în combinaţie.

A doua explicaţie, mai aplicată, este prezentată într-un studiu [2] efectuat în Italia, după război, care încearcă să explice diferenţele semnificative şi persistente între regiunile bogate din nord şi cele sărace din sud. Acest studiu ajunge la concluzia că nordul este bogat şi sudul sărac ca urmare a existenţei unor reguli specifice de conduită socială. În nord, relaţiile sociale se bazează pe încredere. Cetăţenii obişnuiesc să se asocieze pe bază de voluntariat pentru rezolvarea problemelor comune dar şi în scopul petrecerii plăcute a timpului liber sau pentru promovarea celor mai diverse iniţiative. Asociaţiile, foarte numeroase, au deseori o bază formală, având statute şi reguli clar definite. Relaţiile sociale orizontale, între egali, sunt prevalente faţă de relaţiile sociale verticale, de tip patron – client. Cetăţenii au încredere unul în altul nu pentru că ar fi naivi, ci deoarece ei se pot baza pe un intens schimb de informaţii cu concetăţenii lor şi pe reacţia acestora atunci când sunt înşelaţi de cineva. Un cetăţean care înşeală încrederea altora este exclus din cooperarea cu ceilalţi membri ai societăţii, având astfel de pierdut mai mult decât ar avea de câştigat prin înşelăciune (206)*. Teama de această pedeapsă, împreună cu beneficiile importante ale cooperării orizontale, face ca relaţiile de încredere şi susţinere reciprocă dintre cetăţenii din nord să se afle într-un echilibru social stabil (202). În nord, cetăţenii dau dovadă de interes în treburile publice, sunt informaţi, dezbat problemele publice cu concetăţenii lor şi colaborează cu autorităţile. În sud, cetăţenii se află într-o concurenţă acerbă (162) pentru câştigarea favorurilor oamenilor puternici, de aceste favoruri depinzând însăşi subzistenţa lor. Relaţiile între vecini sunt bazate pe neîncredere şi pe servirea familiei proprii, prin încălcarea oricăror norme morale. Relaţiile verticale, de tip patron – client, sunt prevalente. Această structură socială este descrisă în literatura de specialitate prin conceptul de "familism amoral" (103, 107/34/239, 153/64/248, 162-3, 199) Vezi şi proverbele, la 162. Patronii duc deseori o politică de dezbinare a cetăţenilor aserviţi (154), în scopul întăririi propriilor poziţii. Deoarece orice cetăţean din stratul social inferior, care încearcă să coopereze cu egalii săi, va fi nu numai înşelat de aceştia, care au de câştigat prin această strategie, dar şi pedepsit de patron (196, 202), relaţiile de neîncredere şi concurenţă între cetăţeni formează un echilibru social stabil (199, 200). Acest echilibru este întărit de experienţa istorică din această regiune (202) şi de valori morale cum ar fi apărarea onoarei în lupta cu celelalte familii (165). Cetăţenii sunt mai puţin interesaţi de problemele publice, au o atitudine fatalistă, de resemnare în faţa lor (126, 132, 164) şi încearcă să înşele autorităţile (127-9, 131-2, 161-3, 165), care sunt percepute ca duşmănoase. Chemările la o ordine asigurată de o mână de fier se aud mai des decît în nord (128-9, 128/68/243, 132, 200), iar Biserica Catolică este mai puternică (144, 123-5, 161, 197).

Aceste tipuri de relaţii sociale sunt neaşteptat de stabile, ele fiind identificate, în nordul şi, respectiv, în sudul Italiei, ca fiind relativ constante în ultimul mileniu, adică începând cu sec. XI, când în nord s-au dezvoltat comunele, iar în sud a apărut un regat normand. Potrivit datelor istorice de care dispunem, tendinţele societăţii din nord spre relaţii orizontale şi a celei din sud spre relaţii verticale au rămas constante cel puţin de-a lungul ultimului mileniu, în ciuda unor importanţi factori perturbatori externi. Este posibil ca diferenţele dintre societăţile din nord şi din sud să se întindă şi înainte de sec. XI, dar acest subiect nu este studiat, mai ales din cauza săraciei informaţiilor privind acea perioadă (139/2/245). Vezi şi descrierea generală a celor două echilibre, la 132 şi 154.

Cu toate că pentru România nu există un studiu atât de amănunţit al problemelor sociale, considerăm totuşi că rezultatele studiului din Italia ar trebui să ne preocupe. O evaluare a situaţiei din România este, totuşi, posibilă. Evaluările care plasează societatea românească în categoria nedorită abundă în eseistica românească, de la observarea atomizării societăţii româneşti şi descrierea modelului identitar românesc realizată de Dl. Patapievici în 1990, până la caracterizarea lipsită de menajamente realizată de Traian Ungureanu. De asemenea, informaţiile publice pe care le avem despre preferinţele politice şi structurile economice care există în România indică o orientare hotărâtă a societăţii româneşti către echilibrul neplăcut al societăţilor de al doilea tip, bazate pe relaţii sociale verticale. Din câte ştim, atât din rezultatele alegerilor, cât şi din sondajele de opinie, majoritatea românilor pun grupul – în cazul acesta naţiunea – deasupra individului, au încredere în instituţiile autoritare, precum armata şi biserica, şi nu au încredere în instituţiile democratice, precum parlamentul. Mitul salvatorului este răspândit şi influenţează hotărîtor politica românească, după cum observă Dl. Patapievici. Incapacitatea românilor de a-şi asigura o justiţie corectă ar putea fi explicată prin convingerile şi atitudinile nedemocratice ale acestora şi prin blocarea societăţii româneşti într-un echilibru stabil bazat pe relaţii sociale de dependenţă. Aceste convingeri pot bloca pe termen lung democratizarea şi apariţia unei economii de piaţă în România.

Această stare a societăţii se reflectă în economia românescă. În Occident se ştie de sute de ani că, într-o economie de piaţă liberă, agenţii economici aflaţi în competiţie trebuie să scadă preţul pe cât pot şi lucrează, din această cauză, în condiţii deseori destul de stresante. Pe de altă parte, monopolul generează profituri imense, corupţie şi abuz de putere. Totuşi, românii, mai mereu, consideră vinovaţi pentru sărăcia lor exact pe cei mai săraci şi mai greu încercaţi oameni, pe ţărani, care se află într-o competiţie sălbatică, având resurse limitate şi pământul divizat şi furat de comunişti. În acelaşi timp, majoritatea românilor susţin marile monopoluri, care cer preţuri imense pentru orice serviciu, de calitate oricât de proastă. Aşadar, românii susţin o soluţie socialistă, care nu are nici o şansă să funcţioneze, mai ales când aceste monopoluri mai sunt şi proprietate de stat, cum este de pildă Termoelectrica sau RATB-ul. Românii susţin angajarea unor resurse imense în apărarea acestor monopoluri, înlăturând astfel orice şansă de a avea o viaţă decentă, materială dar şi morală. Politicienii nu au putut refuza oferta electoratului: dânşii au acceptat cu destulă părere de rău controlul direct sau indirect al acestor monopoluri. Astfel au apărut monopoluri sau carteluri în comerţul angro cu produse alimentare şi, de asemenea, în controlul puţinelor spaţii comerciale din Bucureşti. În legătură cu acest subiect, este de menţionat faptul că prea mulţi români consideră încă negoţul o activitate neproductivă, parazitară. În fapt, nerespectând munca afaceriştilor, românii îşi dispreţuiesc şi propria muncă. Această atitudine se întoarce împotriva lor prin preţurile crescute pe care sunt nevoiţi să le plătească pentru bunuri şi servicii. Preţurile exagerate din România sunt cauzate direct de mediul de afaceri corupt din aceasta ţară, care este corupt în primul rând datorită dispreţului şi lipsei de interes a românilor pentru afaceri şi negustorie. Majoritatea afacerilor sunt controlate de monopolul socialist de stat, sau de mafie mai curând. Un stat care acceptă proprietatea privată şi libera circulaţie a capitalului şi persoanelor, care nu mai este totalitar, dar protejează monopoluri economice, creează o mafie dintre cele mai neplăcute.

În sfirşit, monopolul are şi consecinţe sociale şi politice grave.

Sociale, prin faptul că monopolul vinde mai puţin şi la un preţ mai mare în comparaţie cu piaţa liberă, ceea ce generează sărăcie, iar oamenii nu mai au resursele necesare pentru ca să îndeplinească activităţi sociale şi economice. Pe de altă parte, monopolul angajează mai puţini oameni în procesul de producţie şi, ca urmare, vor fi mai mulţi şomeri şi oameni nepregătiţi profesional.

Politice, deoarece el generează abuz de putere, oamenii fiind dependenţi de proprietarul monopolului, fie că e funcţionar de stat sau doar general de Securitate privatizat. Ei ajung să trăiască fără nici o speranţă, ca nişte cerşetori, care aşteaptă o salvare, o felie de salam, de la acest proprietar de monopol. Aceşti oameni vor fi lipsiţi de orice iniţiativă civică şi de idei economice sau politice constructive.

Aceasta sugerează un sistem feudal modern, sugestie întâmplător încurajată şi de aspectul localităţilor, murdar, neîntreţinut, inundat, plin de câini şi de rezultatele prezenţei acestora pe străzi. Acest sistem social afişează un mare gol social la mijloc, între masa sărăcită de cetăţeni analfabeţi politic şi vârfurile extrem de îmbogăţite ale unor politicieni analfabeţi, nu numai politic. În asemenea situaţie violenţele de stradă, lipsa oricăror valori morale, nu trebuie să surprindă pe nimeni. Faptul ca acest sistem nu se schimbă câtă vreme există comunitatea – care poate exista sau într-o tendinţă generală de primul tip, sau în una de al doilea tip – sau de tip oriental, sau de tip occidental – ar trebui să ne pună pe gânduri, fie că reuşim sau nu să găsim explicaţii logice, mai mult sau mai puţin convingătoare, ale acestui fenomen. De altfel, explicaţiile logice sunt destul de evidente: cine încearcă o schimbare calitativă este pedepsit rapid şi crud. Este pedepsit, în special şi în primul rând, tocmai de către cei care ar avea mai mult de câştigat din această schimbare, dar care nu înţeleg sensul schimbării şi se tem, poate pe bună dreptate, că n-ar face faţă acestei schimbări, deoarece un cetăţean trebuie să arate altfel decât un ţăran feudal. Altfel, un capitalism în care cetăţenii nu sunt capabili să-şi administreze economia şi să îşi convingă guvernul să acorde asistenţă socială consistentă, ar putea fi mai neplăcut, pentru unii, chiar decât un socialism bolnav şi corupt.

Pentru ca România să nu rămână blocată într-o societate şi economie de tip sicilian şi să se schimbe într-o societate şi economie de tip nord-italian, românii trebuie să fie educaţi civic.

Pornind de la cele expuse, propun organizarea, în România, a unui program în domeniul educaţiei, care să încurajeze oamenii să înţeleagă cum funcţionează cele două tipuri generale de societate şi să-i facă încrezători şi capabili de o schimbare raţională şi nonviolentă, în sens pozitiv, a regulilor care guvernează societatea românească.

În primul rând ar trebui avuţi în vedere tinerii între 14 şi 18 ani, din şcoli, organizaţi în câteva grupe mici, pentru ca programul să poată încuraja modificarea, cu riscuri minime, a relaţiilor sociale. Programul trebuie să explice tinerilor cum funcţionează economia, prin predarea legilor de bază ale economiei clasice, şi să demonstreze acest lucru în mod practic. Le-ar putea fi date sume mici de bani şi ar putea fi puşi în situaţia de a face schimburi, de a rezolva unele probleme economice simple şi practice: de a zugrăvi clasa, de a planta pomi fructiferi, pentru a fi încurajaţi să vadă cum poate fi organizată o asociaţie, ce probleme apar într-o activitate economică productivă, să înţeleagă de ce schimbul economic produce valoare, de ce monopolul distruge societatea, de ce încrederea totală într-un salvator atotputernic nu poate avea niciodată rezultatele pozitive aşteptate. Aceste lucruri simple trebuie prezentate mai întâi teoretic, dar trebuie şi trăite. Poate că un asemenea program, care ar începe în două-trei clase dintr-o şcoală generală, şi apoi s-ar extinde în cartier, ar putea să dea unele rezultate iniţiale.

În felul acesta, elevii vor putea deveni cetăţeni capabili să încurajeze formarea unei societăţi democratice, cu instituţii eficiente. Programul îşi va atinge scopul dacă va încuraja un număr suficient de mare de cetăţeni să îşi îndeplinească cu succes funcţia de control a instituţiilor statului pe plan local. Astfel, dacă aceştia ar reuşi să găsească mijloace legale şi eficiente pentru a determina poliţia, primăria şi, în cazul elevilor, cadrele didactice să îşi facă datoria conform legii şi să ţină seama de dorinţele cetăţenilor, îmbunătăţirea standardului de viaţă în zona respectivă ar fi semnificativă şi ar putea pune bazele unei îmbunătăţiri la nivel naţional. Elevii ar putea să înveţe să colaboreze între ei şi cu profesorii în scopul garantării ordinii din şcoală, dacă e nevoie şi cu implicarea poliţiei. Ei ar putea încerca să folosească mass-media pentru comunicarea cu societatea, şi vor descoperi structurile de interese din spatele acesteia şi efectele acestora asupra societăţii. Editarea unui ziar al şcolii le-ar arăta problemele cu care se confruntă jurnaliştii în lumea reală şi le-ar oferi şansa rezolvării practice a acestora în cazul ziarului lor. Vor analiza motivele pentru care sistemul de sănătate al statului funcţionează atât de prost şi vor putea formula propuneri pentru îmbunătăţirea situaţiei. Vor descoperi strategii politice care le vor permite să rezolve probleme pe care atitudinile învăţate de la părinţii lor nu au reuşit să le rezolve. În sfârşit, poate vor descoperi secretul cooperării sociale.

Pentru acest program este nevoie de cooperarea unor oameni care cunosc sistemul educaţional românesc şi de fonduri oricum mult mai mici decât cele alocate protejării legilor prin mijloace represive şi tentativelor de corectare a unor situaţii când este prea târziu.

Specialiştii în pedagogie ar fi de mare ajutor.



[1] Karl R. Popper, Societatea deschisă şi dusmanii ei, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993.
În original: The Open Society and Its Enemies, Routledge and Kegan Paul, London, 1957

[2] R. D. Putnam, Robert Leonardi, Raffaella Y. Nanetti, Cum funcţionează democraţia?, Editura Polirom, Iaşi, Bucureşti, 2001.
În original: Making Democracy Work, Civic Traditions in Modern Italy, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1993

* Aceasta este pagina din cartea citată care susţine afirmaţia mea. Formatul număr_1/număr_2/număr_3 se referă la nota număr_2 de pe pagina număr_1, care se găseşte la pagina număr_3.

11 comentarii:

Cami spunea...

Imi place foarte mult ce am citit aici. Se pare ca ceea ce ii sperie pe oamenii din jurul nostru este procesul de schimbare pe termen lung si inceput de la "baza piramidei". S-au obisnuit cu efectele imediate.

Sunt eleva (a XII-a) si am facut parte dintr-o organizatie a elevilor din Bucuresti care are sustinerea ISMB. Scopul acesteia e tocmai de a implica acei tineri pe care i-ai numit in activitatile sociale si economice si promoveaza egalitatea, increderea si ajutorul reciproc. Nu mai formulasem caracterizarea asta pentru CME pana acum, dar citind articolul am identificat caracteristicile respective.
Inca o data: mi-a placut ce-am citit. Il vor mai citi si altii.
Numai bine!

Doru spunea...

Multumesc pentru raspuns. Este primul comentariu scris pe care il primesc de la data publicarii, in ciuda eforturilor mele constante de a face articolul cunoscut unor cititori potential interesati. (A mai fost o injuratura pe care am sters-o din respect pentru cititori.) In ciuda previziunilor teoriei prezentate in chiar acest articol, nu ma asteptam la o lipsa atit de completa a spiritului de cooperare a romanilor. Pe de alta parte, sigur nu ma mai asteptam nici la un comentariu pozitiv si decent, asa ca multumesc din nou pentru interes.

Cheia teoriei insa nu este cooperarea intre egali, ci cooperarea voluntara intre egali pentru promovarea intereselor comune. Avind in vedere ca:

ISMB = Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti
CME = Consiliul Municipal al Elevilor

intrebarea este daca membrii organizatiei elevilor din Bucuresti isi vor sustine, oricit de timid si cu oricit de putin succes, interesele comune in fata oamenilor puternici. Mai simplu: daca aveti un profesor care creeaza probleme elevilor care nu contribuie la "fondul clasei", daca aveti colegi care ameninta fizic pe alti colegi, va veti sustine unii pe altii, sau nu? Daca cooperati numai la ordin de sus, atunci cooperarea nu are nici o importanta.

mimosa spunea...

Am pornit de la scrisoarea catre liceeni a lui Tudor Chirila si am ajuns aici. Tudor este artist si evident are alta abordare, tu abordezi mai tehnic problemele.
Este foarte interesant ce am citit si trist in acelasi timp pentru ca mi-am data seama ca nu se va putea face in sensul acesta mai nimic, cel putin intr-un viitor apropiat. Invatamantul a degenerat laolalta cu intreg sistemul social, amputandu-le copiilor nostri (eu sunt mai batrana ca varsta) sufletul. Am tot incercat sa ies "din rand" dar am avut si eu cat si copiii mei de suferit. Si, in momentul cand dintre 28-30 de adulti doar 2-3 incearca sa faca ceva, ceva ce e drept si bine, restul se napusteste asupra lor, statistica e daramatoare. Si, din pacate, daca nu se poate macar "infiripa" la noi o societate gen cea nord-italiana, atunci cei putini care o doresc, vor trebui ei sa plece si sa se integreze intr-o astfel de societate...

Doru spunea...

mimoza:
Da, cred ca emigrarea trebuie luata in consideratie.

Am sperat ca, o data ce romanii vor afla unde gresesc, va exista o sansa ca acestia sa se corecteze, dar mi-e teama ca nu se intimpla acest lucru.

Fireste, marimea si forta asociatiei trebuie corelata cu dificultatea scopului urmarit. Trebuie inceput cu scopuri mici, cu strada din fata casei sau cu biroul unde lucrati. Ma mira ca ati gasit totusi o sustinere de 10% in incercarile Dv., eu n-am gasit pe nimeni cu care sa cooperez in ultimii doi ani, de cind caut. M-ar interesa ce s-a intimplat si de ce a esuat actiunea, chiar cu o sustinere de 10%.

Chiar daca este artist, Chirila tot trebuie sa fie un cetatean acceptabil. El este avantajat fata de majoritatea romanilor, si totusi se complace in aceeasi jelanie falimentara ca si ceilalti. Profesia lui, chiar talentul lui incontestabil, au valoare doar cind societatea functioneaza suportabil de bine. In Occident exista multe asociatii ale artistilor care isi impun punctele de vedere producatorilor.

mimosa spunea...

Cum s-au intamplat si de ce au esuat actiunile? Pai, au fost probleme mici, dupa cum spuneti si dumneavoastra ca ar trebui inceput cu ele. Un exemplu: orarul clasei a Xa - era facut haotic, cate 8 ore in doua zile succesive, prima ora aveau matematica, ultimile doua intr-una din zile aveau informatica, ei fiind la profil matematica-informatica. Ne-am adunat aproape toti parintii si am cerut refacerea acestui orar. Ni s-a spus pe un ton extrem de infatuat (de catre diriginte) ca nu se poate face altul, ca ar crea debandada. Am replicat ca (logic) se poate lucra la alt orar timp in care toti ar functiona dupa orarul in vigoare. Iar cand va fi gata orarul nou, se va implementa acela. Nu a avut argumente decat ca orarul a fost facut de o comisie si ca profesorii din comisie sunt ocupati, si ca asa si pe dincolo. Intamplator, mama mea a fost profesoara la un liceu industrial (cum erau numite atunci), si ea si numai ea facea orarul, in conditiile in care aveau clase pana la litera T. Si reusea sa impace si capra, si varza, si lupul, si ciobanul, si tot satul... Si-atunci am replicat:"Inseamna ca asta e problema..." Dirigintele:"Adica?" "Adica, stiti cum e, copilul cu mai multe moase..." Si a ramas sa discute cu directoarea si sa ne intalnim ulterior. Ne-am intalnit ulterior si ni s-a comunicat sec ca decizia este a doamnei directoare care este singura responsabila de buna desfasurare a activitatii in unitatea scolara si ca nu schimba nimic. Atunci am propus sa facem un memoriu la inspectorat. De-aici ne-am rupt in doua (parintii) - o parte care sustineam acest lucru si o parte care a inceput sa se codeasca, "ca sa nu facem probleme copiilor"... Inca un domn (un tata care si dansul lucra in invatamant) a spus ca va trimite o hartie care sa fie semnata de cei care sustin memoriul si toti care semneaza sa ne intalnim separat intr-o anume zi. De semnat au semnat vreo 10 parinti. La intalnire am venit eu si domnul respectiv. De ce a esuat? Credeti ca daca intaintam un memoriu semnat de 2 parinti aveam vreo sansa? Si sa va zic ce a urmat? Asta a fost in clasa a 10a. Cand copilul meu a ajuns la faza nationala de astronomie. Astronomia este extra-curriculara. Asadar copilul meu a invatat de unul singur tot ce l-a dus asa departe. Acest domn diriginte care era si de fizica, figura drept "profesor indrumator". Cu ce merit? Cu meritul de a face misto permanent de copilul meu, de a-l "arunca" in gura clasei, pentru ca ce ii invata acest domn diriginte erau delatiunea, barfa, minciuna. Asa ca baiatul meu a ajuns in clasa a 11a cand a cazut oarecum - in sensul ca i s-a scarbit de scoala si de acest tip de profesori. Cu greu l-am recastigat, noi, parintii lui. Dar cu ce costuri! Sufletul lui ranit, desi mereu spune ca nu ii pasa, eu stiu mai bine, si sa stiti ca am avut momente in care am vrut sa-i fac rau fizic acestui monstru de om, pus sa formeze caractere si sa educe tineri. Copilul meu s-a calificat in fiece an la nationala de astronomie. Din clasa lor, doar un copil s-a mai calificat la o olimpiada nationala. Si cum era permanent numit baiatul meu (in lipsa lui si in fata clasei)? "Panarama", "slinos", "murdar" - asta pentru ca are parul lung si cioc. Eu nu am stiut toate astea la momentul oportun. Si nu stiu cum as fi putut reactiona in doua parti - baiatul meu ma implora sa nu fac nimic, inima imi spunea sa ma duc si sa sfasii...
Ce a mai facut baiatul meu? Impreuna cu un alt amic au concurat la NASA Proiecte Statii Orbitale, sub indrumarea altei doamne profesoare de fizica si au luat "Honorable Mention". Asta a fost intr-adevar o palma zdravana pe obrazul acestei moluste din invatamantul romanesc.
Dar durerea mea nu a disparut complet. Pentru ca stiu ca liceul i-a taiat aripile acestui copil minunat si taie permanent aripi tinerilor. Si totusi, n-am putut sa-l invat altfel. I-am spus ca asta este un drum greu, ca mai usor este sa minti, sa furi, sa pupi funduri, dar nu va avea nici o implinire sufleteasca. Suna invechit, poate aiurea, dar, in fond, nu din nemutumirile sufletesti se intampla toate grozaviile din lume? Si-atunci nu este bine sa lupti pentru a-ti implini sufletul, cu dreptate, cu respect fata de valori si cu aspiratii curate?
Am dat doar un exemplu de iesire "din rand", am avut parte de mai multe, uneori chiar am castigat pentru ca am nimerit intr-un context fericit. Dar am persoane dragi mie, oameni buni si cinstiti, care nu au "iesit din rand" si nici nu o vor face vreodata, pentru ca asa au fost educati si poate aceasta educatie se si potriveste cu "inner"ul lor mai bine decat cu al meu. Si in toate discutiile despre mizeriile in care traim, ajungandu-se la concluzia:"Sistemul e de vina" eu intreb:"Cine e sistemul asta? Are vreo adresa, il pot gasi undeva sa-l distrug?" Si se uita siderati la mine - pai, da, pentru sistemul suntem toti, si ma invinovatesc si pe mine, da, suntem toti de vina pentru ca atunci, dupa 1989 nu ne-am implicat - am zis, lasa, sa vina oameni pregatiti, mai buni ca noi, care o sa stie ce sa faca, cata vreme noi ne vom vedea cuminti de munca noastra, o sa fie bine. Nu vreau sa disip vina, cum s-a vrut cu securitatea. Dar asa simt eu - radacinile raului ne vin din comunism, iar inflorirea acestui rau o fac urmasii "comunistilor care n-au fost niciodata comunisti". Cu aportul celorlalti, prin neimplicare.
Am batut campii o groaza, bine, rau, la subiect sau nu, sper sa ma ingaduiti, as mai spune multe dar nu vreau sa cad in penibil. Toate astea cred ca le stiti si dumneavoastra.
Si cel mai tare ma doare, dupa cum suna si monologul lui Al Pacino din finalul filmului "Parfum de femeie" - (redare si traducere aproximativa, din memorie): "Am fost in razboi si am vazut tineri ca acestia si mai tineri ca acestia, sfartecati de gloante, cu membrele zmulse, dar nici una din aceste privelisti nu m-a cutremurat atat de tare cat ma cutremura privelistea unui suflet amputat..."
Toate cele (mai) bune!

Doru spunea...

E trist ca parintii nu au semnat memoriul nici macar pentru copiii lor. Si mai trist ca au justificat aceasta prin preocuparea pentru binele copiilor, cind tocmai acestia ar fi fost ajutati cel mai mult de acest memoriu.

Da, si eu stiu ca orarul e facut de un singur profesor. Acesta poate fi facut foarte bine pe un calculator in care au fost introduse toate conditiile dorite. E ridicol ce se intimpla chiar la un liceu de matematica-informatica.

Nu aveati sanse nici cu memoriu semnat de 10 parinti. Este necesara o actiune constanta, intilniri regulate, plata unui avocat (care nici nu se simte intr-o asociatie de 20 de oameni). Este necesara o actiune diversificata, presiuni regulate asupra unor diverse institutii, campanie in mass-media s.a.m.d. Asemenea lucruri presupun o continuitate (asociatia merge chiar daca lipsesc 7 din 20) si resurse de cunoastere umana (diferite profesii, diferite idei) pe care un singur om sau o singura familie nu le poate egala vreodata. O asociatie viabila cere aflarea starii de fapt, dezbaterea strategiilor, luarea deciziilor, impartirea raspunderilor actiunilor hotarite pe perioada urmatoare. Aceasta presupune efectiv schimbarea stilului de viata al romanilor.

Viziunea mea difera de a Dv. in doua puncte importante, pe care doresc sa le subliniez.

Eu cred ca schimbarea trebuie sa inceapa prin crearea unei comunitati sau asociatii intre egali care nu apartin toti aceleiasi comunitati deja stabilite. Asa cum am spus, omul puternic nu face altceva decit sa pazeasca comunitatea pe care o controleaza. In acest caz, cite doi parinti din fiecare clasa ar fi facut o asociatie destul de numeroasa. Sigur, nu se pune problema, e o solutie mult prea dificila ca sa functioneze, dar exemplific ideea. De asemenea, asociatia ar putea incepe cu un exercitiu mai simplu decit atacarea pilelor ministerului, de exemplu cu un ziar al scolii scos de elevi, dar un ziar care nu e controlat de profesori, ci de parinti. Asadar, pregatirea structurilor, inaintea declararii razboiului. Se pot face lucruri pozitive si fara provocarea puterii. Simplul schimb regulat de informatii si formarea de cunostinte poate fi extrem de eficient. In sfirsit, cred ca elevii ar trebui incurajati sa formeze asociatii, deoarece ei nu apartin unei structuri sociale stabile, asa ca parintii, si sint, fireste, mai deschisi schimbarii. Chiar daca elevii incep sa coopereze prin a-si imparti temele mult prea numeroase si prin a schimba filme si jocuri de pe Internet, si tot ar fi un inceput pozitiv. Asta are legatura si cu al doilea punct pe care doresc sa il subliniez.

Cred ca munca trebuie sa ocupe numai o parte din viata unui om, mai ales a unui elev de liceu. Iar studiul pentru scoala nu trebuie sa fie o parte prea mare a muncii sau macar a studiului unui elev de liceu. Faptul ca fiul Dv. a fost profund afectat de comportamentul profesorului, si ca nici nu v-a vorbit despre aceasta problema, arata, in opinia mea de nespecialist, ca l-ati stresat cu scoala. Sigur ca fiul Dv. trebuie sa aibe succes in profesie, si succes material in viata, dar liceul sigur nu conteaza, ba, luat in serios, chiar dauneaza acestor scopuri. Echilibrul trebuie sa vina in primul rind din interior si din familie, apoi din relatia cu egalii tai, si abia la sfirsit, daca conteaza, din recunoasterea sefului.

Sistemul trebuie inteles. Cred ca articolul meu ajuta in acest sens. Evident, sistemul sintem noi. E greu sa te schimbi, dar merita. Chiar fara succes social, tot sint fericit ca inteleg ce se intimpla si ca acum am o atitudine deschisa fata de o posibila cooperare sociala.

In privinta comunismului, este clar ca a contat. A distrus economia, a omorit pe toti oamenii cu simt de raspundere, a distrus societatea sistematic. Mi-e teama insa ca oricum am fi fost in aceeasi clasa cu Grecia, si foarte departe de Austria. Chiar si asa, Grecia a atras imigratie semnificativa din Romania, si asta spune multe. Trebuie sa fie mult mai bine in locul spre care emigrezi.

Traieste Liber spunea...

Buna ziua, am citit articolul dumneavoastra ca urmare a unor commenturi postate pe blogul cu gogomania comunitatii GRATIS. Ma bucur in primul rind sa vad ca exista oameni carora le pasa de toti ceilalti semeni si ca atare cauta solutii care sa aduca intreaga omenire la un nivel de trai decent, indiferent de statutul lor social, politic sau economic. Din cate am vazut in articol, in nordul Italiei oamenii au mai multa incredere unii in altii, se ajuta la nevoie, exact ce propuneam eu PE SERVICII (si nu integral, adica si pe produse - daca aprofundati un pic se vedea acest aspect) si ca atare, el, nordul Italiei prospera.
Proiectul meu a pornit dintr-o experienta proprie absolut functionala si doreste sa adune persoane care, in aceleasi conditii, pot face ceva pentru semenii lor. Catusi de putin utopic, daca ma intrebati pe mine, pentru ca am exemplul faptic, proiectul daca ar fi inteles 100% asa cum il inteleg eu si cativa colaboratori, ar fi functional. Eu CHIAR am oferit servicii IT multor, foarte multor persoane fara a lua un leu (schimbul nu a fost deloc costisitor, chiar si fara bani) pentru ca persoanele cu pricina la rindul lor mi-au oferit sprijinul cind am avut nevoie (unul mi-a zugravit biroul si m-a ajutat sa iau materialele mai ieftin / altul mi-a oferit sprijinul prin transportul unor persoane si tot asa).
Evident ca nu incerc sa convertesc toata tara, sau omenirea....de fapt, deosebirea este ca eu nu incerc sa convertesc pe nimeni. Nu vreau sa apar la OTV, nu sufar de nimic in prezent, nici macar de criza, din simplul motiv ca si ultima companie de pe piata tot cu computere va lucra, drept pentru care nu sunt nici un frustrat ajuns la ajutor de somaj care vrea sa isi ofere ceva, nici un megaloman care vrea sa pledeze in Salvatorul Natiunii sau al Omenirii. Sunt pur si simplu un om care are ceva concret si foarte util de oferit, adica servicii IT in mod gratuit si neconditionat. Un om care cauta la rindul sau alte persoane care sa ofere ceea ce stiu ele sa faca, in aceleasi conditii. Daca le gasesc bine, daca nu, la fel. Revin la bucuria pe care o am sincer fata de ideea dumneavoastra de a schimba ceva din ceea ce este acum. Din pacate nu va pot insotii in cruciada contra statului pentru ca eu personal consider ca e o lupta nedreapta si fara sanse de izbanda, ci prefer sa imi organizez eu mie propria viata incercand sa evit pe cit posibil influenta statului si a societatii in care si pe care nu am ales-o sau votat-o vreodata. Libertate nu exista: ne nastem liberi si suntem fortati sa agreem o forma de organizare votata de antecesori dar niciodata de noi. Eu unul nu am fost intrebat daca vreau sa traiesc in aceasta societate sau nu, la fel cum nici un pui de gaina nu e intrebat daca vrea sa dea oua sau carne. Si cum toata Planeta e organizata aproximativ la fel, iata-ne jucand Monopoly la nivel mondial, in loc sa intelegem ce e viata, cine suntem si ce cautam de fapt. Pentru ca sigur nu cautam dividende si impozit pe ele.
Daca reusiti sa puneti pe picioare un sistem cat de cat functional, care sa asigure bunastarea tuturor, chiar si a celor mai putin constienti de ei dar care sunt totusi produsul nostru, va stau la dispozitie cu toate resursele. Felicitari si succes in demersul dumneavoastra. O zi cat mai buna!

Doru spunea...

Buna ziua, am citit articolul dumneavoastra ca urmare a unor commenturi postate pe blogul cu gogomania comunitatii GRATIS.

Ca sa specific, afirm ca schimbul economic este necesar, si e mai eficient PE BANI decit in natura. Link-ul e aici:
http://traiesteliber.wordpress.com/2009/05/05/traieste-liber-idee/#comment-15
Mentiune: raspund aici autorului blog-ului de la link-ul de deasupra. Discutia a inceput pe acea pagina, dar autorul a gasit de cuviinta sa imi stearga comentariile de acolo, chiar daca a lasat raspunsurile sale!

Ma bucur in primul rind sa vad ca exista oameni carora le pasa de toti ceilalti semeni si ca atare cauta solutii care sa aduca intreaga omenire la un nivel de trai decent, indiferent de statutul lor social, politic sau economic.

Ma gindesc in primul rind la mine, si ma refer la probleme locale, cum ar fi santul din fata portii, sau aerul de nerespirat, si mafia economica ce ne saraceste pe toti.

Din cate am vazut in articol, in nordul Italiei oamenii au mai multa incredere unii in altii, se ajuta la nevoie, exact ce propuneam eu PE SERVICII (si nu integral, adica si pe produse - daca aprofundati un pic se vedea acest aspect) si ca atare, el, nordul Italiei prospera.

Asa cum spuneam, "Cetatenii au încredere unul în altul nu pentru ca ar fi naivi, ci deoarece ..." si cititi mai departe. Va dati seama ca, de exemplu, sub Ceausescu, oamenii care aveau incredere in altii, regretau amarnic. Asta nu este o solutie, ci un efect al cooperarii indelungate, si nu in felul pe care il propuneti Dv. Dar daca veti incepe sa faceti schimburi si cu functionari de stat ... asta ar fi interesant, ati internaliza coruptia. Este posibil sa creati o asociatie orizontala exact cum este definita in acest articol. Schimburile economice in natura, ineficiente cum sint, ar putea crea legaturile de incredere, relatiile si interesele necesare pentru controlul institutiilor statului si producerea de bunuri publice.

Proiectul meu a pornit dintr-o experienta proprie absolut functionala si doreste sa adune persoane care, in aceleasi conditii, pot face ceva pentru semenii lor. Catusi de putin utopic, daca ma intrebati pe mine, pentru ca am exemplul faptic, proiectul daca ar fi inteles 100% asa cum il inteleg eu si cativa colaboratori, ar fi functional. Eu CHIAR am oferit servicii IT multor, foarte multor persoane fara a lua un leu (schimbul nu a fost deloc costisitor, chiar si fara bani) pentru ca persoanele cu pricina la rindul lor mi-au oferit sprijinul cind am avut nevoie (unul mi-a zugravit biroul si m-a ajutat sa iau materialele mai ieftin / altul mi-a oferit sprijinul prin transportul unor persoane si tot asa).

Fireste, si eu am oferit ajutorul gratis multor persoane. Asta a fost placut, dar vorbeam de probleme cum ar fi: coruptia imensa de fiecare zi, saracia absurda (copii cersetori), incapacitatea de a ne rezolva cele mai de baza probleme, cum ar fi circulatia in oras sau cozile la ghiseele de stat.

Evident ca nu incerc sa convertesc toata tara, sau omenirea....de fapt, deosebirea este ca eu nu incerc sa convertesc pe nimeni.

Domnule, eu nu vorbesc despre o religie, ci despre faptul ca sint furat. Religie o fi ideea Dv. de a avea incredere fara nici o baza sau control.

Nu vreau sa apar la OTV, nu sufar de nimic in prezent, nici macar de criza, din simplul motiv ca si ultima companie de pe piata tot cu computere va lucra, drept pentru care nu sunt nici un frustrat ajuns la ajutor de somaj care vrea sa isi ofere ceva, nici un megaloman care vrea sa pledeze in Salvatorul Natiunii sau al Omenirii.

D-le, vorbesc despre bunuri publice, cum ar fi parcurile, sistemul de sanatate, justitia, aspectul orasului. Acestea nu pot fi cumparate de indivizi cu bani. Poate o sa-mi spuneti ca nu va plimbati, nu respirati (sau nu va miroase gunoiul), nu aveti nevoie de spitale de urgenta, nu aveti procese, in sfirsit, va pasa doar de bunurile particulare. Daca asa este, si doar banii vorbesc (adica bunurile particulare, care pot fi cumparate de indivizi, cum ar fi piinea, automobilele), va urez succes cu comunitatea gratis. Dar va atrag atentia ca, fara bunuri publice cum ar fi justitia, nu puteti avea nici bunuri particulare, cum ar fi proprietati. Dar puteti incerca.

Sunt pur si simplu un om care are ceva concret si foarte util de oferit, adica servicii IT in mod gratuit si neconditionat. Un om care cauta la rindul sau alte persoane care sa ofere ceea ce stiu ele sa faca, in aceleasi conditii. Daca le gasesc bine, daca nu, la fel. Revin la bucuria pe care o am sincer fata de ideea dumneavoastra de a schimba ceva din ceea ce este acum. Din pacate nu va pot insotii in cruciada contra statului pentru ca eu personal consider ca e o lupta nedreapta (probabil, dreapta, dar inegala) si fara sanse de izbanda, ci prefer sa imi organizez eu mie propria viata incercand sa evit pe cit posibil influenta statului si a societatii in care si pe care nu am ales-o sau votat-o vreodata. Libertate nu exista: ne nastem liberi si suntem fortati sa agreem o forma de organizare votata de antecesori dar niciodata de noi.

D-le, sint siderat de afirmatiile Dv. Eu nu pornesc o cruciada impotriva statului. In primul rind, nu sint religios. In al doilea rind, e vorba de bunuri publice, care pot fi oferite numai de catre stat. In al treilea rind, nu e vorba de stat, ci cel mult de citiva functionari care fac politica pe strada mea, si cu care asociatia trebuie sa coopereze. In al patrulea rind, daca timisorenii sau cei din Budapesta pot avea strazi drepte, aer curat, si functionari corecti in primarie, chiar nu vad cum de sinteti atit de sigur ca eu nu pot avea acelasi lucru in Bucuresti? Aveti un fel de credinta irationala in rau, sau ii considerati pe romani inferiori, sau ce se intimpla? In al patrulea rind, Dv. sinteti responsabil pentru statul in care traiti, Dv. il faceti sa fie asa cum e, nu strabunii. Si, cum a inceput? A fost totul hotarit in comuna primitiva? Si nu sinteti responsabil pentru generatiile urmatoare? Va motivati iresponsabilitatea civica intr-un mod ridicol.

Eu unul nu am fost intrebat daca vreau sa traiesc in aceasta societate sau nu, la fel cum nici un pui de gaina nu e intrebat daca vrea sa dea oua sau carne.

Comparatia dintre Dv. si puiul de gaina, mi se pare potrivita.

Si cum toata Planeta e organizata aproximativ la fel, iata-ne jucand Monopoly la nivel mondial, in loc sa intelegem ce e viata, cine suntem si ce cautam de fapt. Pentru ca sigur nu cautam dividende si impozit pe ele.

Vi se pare ca Elvetia si Corea de Nord sint organizate aproximativ la fel? Ambele sint victimele unei conspiratii mondiale?! Cum ati ajuns la aceste concluzii remarcabile? D-le aici nu este un site religios! Nu pot traversa strazile din cauza baltilor, masinilor, ciinilor si mizeriei, si Dv. ma anuntati ca am gresit subiectul, si trebuia sa discut ce este viata? Va rog, sint locuri publice religioase special concepute pentru intrebarile Dv. existentiale.

Daca reusiti sa puneti pe picioare un sistem cat de cat functional, care sa asigure bunastarea tuturor, chiar si a celor mai putin constienti de ei dar care sunt totusi produsul nostru, va stau la dispozitie cu toate resursele. Felicitari si succes in demersul dumneavoastra. O zi cat mai buna!

D-le, sistemul sintem noi, si cooperarea cu resurse si bunavointa trebuie sa preceada reusita. Dupa reusita, veti fi la fel de bine venit pe cit sinteti acum in Elvetia, nordul Italiei sau in Anglia. Succes in evitarea statului (desi vad ca aveti o afacere prospera si sigura, chiar in timpul crizei economice, si in ciuda coruptiei impresionante din Romania) si zile bune si Dv.

Anonim spunea...

am citit blogul traieste liber pentru ca mi s-a parut interesant schimbul de replici postat aici - presupusul schimb de replici; totusi n-am gasit acele raspunsuri proprii pe care autorul "nu le-a sters". trecand peste asta am stat sa analizez ideea propusa si am vazut ca si-a gasit destui adepti; am mai intalnit un grup care face exact acelasi lucru dar spre deosebire de traieste liber nu si-au facut publica practica preferand sa ramana un cerc inchis. as fi curios sa stiu daca in cele din urma grupurile vor fuziona.
revenind la blogul teoria salveaza romania - nume ales parca de un politician - observ ca ideea de a trai liber nu a fost inteleasa. sa explic: propunerea nu se refera la crearea unui mod de a sabota statul ci o comunitate care isi ofera servicii fara a cere nimic in schimb. asta e pricipiul pe care omul cultivat si "teoretician" de care dai dovada prin blogul tau nu a reusit sa-l perceapa. de fapt cred ca daca n-as fi gasit aici aprecierile negative nici n-as fi stat sa citesc traieste liber; ma amuza reactia unora atunci cand aud propunerea de a renunta la bani... din pura curiozitate: esti cumva economist ?
traieste liber a reusit sa adune intr-un timp foarte scurt destui adepti. si stii de ce ? pentru ca se refera la ceva practic pe cand "teoria" ta care chipurile ar salva romania nu a strans decat parerile a 2 persoane din 2007 si pana acum. cuvintele curg garla... faptele sunt cam departe
si apropo: "corea" se scrie cu doi de "e"

Vala spunea...

Domnu' Anonim frumoasa pledoarie dar nu face decat sa confirme comentariile lui Doru.
E evident ca nu ati inteles intentia lui si anume aceea de a oferii exemplul unor comunitati(tari , popoare ) care au construit ceva pe baza unor principii.Omul nu vrea sa "inventeze roata"ci doar sa gaseasca explicatii pt ineficienta institutiilor romanesti.
Dumneata si evident cei care sunt adeptii unui sistem bazat pe eliminarea ( sau evitarea ) utilizarii banilor , puteti adera la sau infiinta comunitati AMISH .Pana una alta cred ca stii ca nu instrumentele sunt de vina ci cei care le utilizeaza ,adica nu banii sunt problema ci atitudinea noastra asupra lor.
Avem posibilitatea sa ne integram in lumea civilizata a secolului XXI sau sa ramanem stadiul evului mediu in care ne aflam (si chiar sa-l adancim prin activitati de troc ).
In final , cu tot respectul , incercati domnule Anonim sa nu creati polemici in afara subiectului si incercati sa corectati "barna" dumneavoastra
( il critici pe om pt un "e" in timp ce dumneata nu ai auzit de majuscule )

Vala spunea...

Tot pentru domnu'Anonim...:
„Pentru cei care au gustat din pomul cunoasterii, paradisul e pierdut. Cu cat incercam mai mult sa ne intoarcem la vremurile eroice ale tribalismului, cu atat mai sigur ajungem la Inchizitie, la Politia Secreta si la un banditism romanticizat. Incepand cu inabusirea ratiunii si a adevarului, nu putem sfarsi decat cu cea mai brutala si violenta distrugere a tot ce-i omenesc. Nu exista intoarcere la o armonioasa stare de natura. Daca ne intoarcem, vom fi siliti sa strabatem pana la capat drumul inapoi – sa revenim la animalitate.“
K. R. Popper
Traducere de D. Stoianovici